ISTORIA BERII

Dar divin 

   Povestea berii începe acum 8.000 de ani . când palestinienii au descoperit această băutură provenitMalt si Hameiă din fermentarea orzului. Rețeta era foarte simplă: înmuiau în apă orzul prăjit în cuptoare de lut și asteptau până se producea fermentarea. Arheologii americani care au descifrat relicve din anul 1935 au arătat că, acum 6.000 de ani î.C, sumerienii au dezvoltat cel puțin zece rețete de bere – cunoscute sub numele de „Sikaru“. Delta Nilului era deosebit de fertilă, asigurându-i pe egipteni de recolte bogate de orz, ceea ce va duce, în anul 3.500 î.C la o producție de bere deosebit de răspândită. La fel ca locuitorii din Sumeria și Babilon, egiptenii credeau că berea pe care o numeau „Zythum“ era un dar divin. Cu aproape patru mii de ani în urmă, chinezii produceau și ei o băutură fermentată limpede folosind culturile de mei.

Rația de bere, hrana zilnică

   În Babilon, Codul lui Hummrabi, considerat cel mai important document al antichității, includea o referire importantă la bere. Pentru că beneficiile consumului de bere erau binecunoscute, fiind considerată o băutură nutritivă, Hummrabi decretase ca fiecare babilonian să beneficieze de o rație zilnică: doi litri de bere pentru muncitori, trei pentru servitorii obișnuiți și cinci pentru administratori și preoțime.

   De asemenea, Codul arăta că deținătorii de taverne erau aspru pedepsiț i dacă încercau să-și păcălească clienții, neacordând rația zilnică. Acest fragment poate fi considerat prima lege despre bere cu referire la protecția consumatorului.

Puterea Zeiței

   Primii berari ai Europei au fost grecii, romanii și galii. „Cerevisia“ era denumirea pe care romanii au dat-o berii. Etimologia cuvântului arată că „Ceres“ era numele zeiței agriculturii și „vis“ însemna „putere“. Cuvântul poate fi găsit și astăzi în limba spaniolă „cerveza“ sau în portugheză „serveja“, denumind berea.
Către sfârșitul secolului patru, împăratul roman Theodosius a decretat ca religia statală să fie creștinismul. După asediul Romei din anul 410 era noastră și colapsul formei de guvernământ imperiale, biserica sub conducerea Papei Leo I a devenit protectoarea poporului. Berea era băutura universală în acea perioadă, iar monahii au devenit adevărați artiști ai fabricării ei. Și cum existau perioade dese de post negru, când mâncarea nu era recomandat să se consume, berea a devenit băutura de toate zilele. Astfel că monahii se întreceau să fabrice o licoare pe cât de plăcută la gust, pe atât de hrănitoare.
Tot monahii sunt cei care au descoperit faptul că, mărind gradul de alcoolemie al berii, toate greutățile vieții în abații erau mai ușor tolerate. Așa s-a ajuns la un nivel uimitor de consum de bere în mânăstiri: câte patru litri pe cap de călugăr pe zi!

Darul monahului

   Pe lângă faptul că produceau berea pentru consumul propriu, călugării obișnuiau să-și servească musafirii cu această băutură, ajungând la situația în care să se laude fiecare cu cea mai calitativă și hrănitoare bere. Mai târziu, văzând că din vânzarea berii pot strânge fonduri serioase, au începuts să comercializeze berea în hanuri numite „klosterschenken“. Și pentru a încuraja loialitatea față de o marcă anume, fiecare bere purta numele sfântului care patrona mânăstirea în care se produsese băutura.

Apariția unei noi bresle: berarii 

   Comerțul cu bere a explodat în secolul al XI-lea, concomitent cu apariția orașelor în toată Europa. Astfel s-au format numeroase asociații ale comercianților, în încercarea de a face față puterii feudale sau guvernamentale. Aceste asociații erau numite “bresle ale negustorilor”, ele devenind ulterior foarte influente în comerț. Cum târgurile au depășit granițele orașelor, unele bresle de acest tip au format federații. Cea mai importantă organizație profesională era„Federația Hanseatic“ care cuprindea opt din cele mai importante orașe ale Germaniei.

   Organizațiile negustorilor aveau ca membri și „bresle ale meseriașilor“, care, cu timpul, și-au câștigat un loc în administrația locală și, datorită acestei situații, îndrăzneau chiar să opună rezistența nobilimii, ba chiar regalităților.

   Cea mai cunoscută formă de rezistență împotriva legislației cu privire la impunerea unor biruri, a fost formarea în Brabant, pe timpul regelui Ioan I, a unei „bresle a negustorilor“ intitulată „Cavalerii Furculiței Zdrobitoare“. La Londra, un grup de berari au format în 1292 ordinul „Reginei poleite cu aur și al martirului Sf. Thomas“.

   Cu toate că breslele au fost motorul creșterii economice în toată Europa, ele au cunoscut un declin pe măsură ce comerțul a depășit noi granițe, întărind astfel puterea regilor care favorizau anumiți antreprenori din afara breslelor. Pentru aceste organizații a fost aproape imposibil să-și poată păstra nucleul de putere, mai ales că negoțul începuse să se dezvolte și în alte orașe în afara marilor capitale.

Știați că…?
   

  • Sofocle, faimos scriitor grec, încuraja cumpătarea berii. Cum? În scrierile sale, el sugera că o dietă sănătoasă completă este compusă din „pâine, carne, legume verzi și zythos (bere)“. De asemenea, alți scriitori greci timpurii, precum Herodot și Xenofon, au menționat berea în operele lor, în contextul păstrării unei alimentații corecte.
  • Tatăl lui William Shakespeare a fost degustător de bere – „conner“. Acesta avea o metodă neobișnuită de a testa berea pentru a constata dacă licoarea gălbuie nu era pură sau conținea adaosuri de zahăr. El turna o bună parte din bere pe o bancă, așezanduse apoi pe aceasta în timp ce termina restul băuturii. O bere imperfectă, care conținea altceva decât cele patru ingrediente naturale, îi făcea pantalonii din piele să se lipească de bancă după jumătate de oră.
  • Regina Elisabeta I a Angliei era mare amatoare de bere. În timpul călătoriilor sale prin țară, trimitea întodeauna curieri înainte pentru a degusta berea locală. Dacă aceasta nu se ridica la standardele necesare de puritate, din Londra se trimitea către ea imediat o rezervă de bere. 
  • Celebrul diplomat, om de stiință, inventator, filozof, profesor și om politic, Benjamin Franklin, care a trăit în Londra între anii 1757-1774, a consemnat, întruna din scrierile sale, consumul de bere dintr-o tipografie londoneză pe care a vizitat-o. Fiecare dintre angajați consumau cinci halbe de bere pe zi: una înainte de micul dejun, una între mic dejun și prânz, apoi alta la prânz, încă una la ora 6 și ultima când terminau lucrul.
  • Wolfgang Clement, fost ministru german al economiei și muncii în perioada 2002 – 2005, consideră că berea este o băutură atât de sănătoasă încât ar trebui recomandată de autorități. Ministrul, care poate să termine o bere în 1,5 secunde, a declarat că nu se poate sătura de această băutură. „Oamenii ar trebui să poată primi recomandarea de a bea bere prin intermediul sistemului național de sănătate“, a declarat oficialul.
  • Bărbații de vârstă mijlocie au acum o scuză plauzibilă pentru ieșirile la o bere cu prietenii! O echipă de cercetători de la Colegiul Universitar din Londra au chestionat aproximativ 5.350 de funcționari publici cu vârsta între 35 și 55 de ani în legătură cu modul cum își petrec timpul liber. Concluzia studiului a fost că activitățile sociale precum participarea la diverse jocuri, la o masă savuroasă cu prietenii sau chiar mersul într-un bar la o bere sunt activități care pot contribui la menținerea agilității minții.

BEREA

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s